Probabil ai trecut de multe ori pe lângă el, dar știai că râul care traversează orașul Cluj-Napoca se numește Someșul Mic? A devenit în timp o adevărată emblemă a orașului din inima Transilvaniei. Someșul este împărțit în două cursuri de apă: Someșul Mic, cel care ne străbate orașul, și Someșul Mare. Primul este format prin confluența Someșului Cald și a Someșului Rece, izvorând din Munții Apuseni.
Lungimea totală a râului Someș este de 465 de km, pe 376 dintre aceștia străbătând teritoriul României. Ca și mărime, acest râu ocupă locul 5 pe țară și străbate mai multe județe. Someșul a devenit un loc de recreere pentru clujeni, municipiul fiind străbătut în întregime de acest râu.
Someșul Mic, o legendă locală
Povestea râului Someș este învăluită într-o legendă. Se spune că, în vremuri de mult apuse, un tânăr și chipeș crai pe nume Bogdan a trăit pe aceste meleaguri. După ce s-a căsătorit, cetatea sa a fost atacată de dușmani care l-au ucis, lăsându-și soția să fugă în munți pentru a se salva. În acel refugiu, ea a adus pe lume doi băieți gemeni, într-un bordei pe care l-a construit singură, iar locul poartă și azi numele Bogdăneasa.
Crescând în sălbăticia munților, cei doi frați s-au apucat de păstorit, îndrăgind această activitate. Vara își duceau turmele la pășune, iar în timp ce oile pășteau, cântau la fluier pentru a-și umple timpul. Totuși, într-o vară secetoasă, au plecat în căutarea unor pășuni mai verzi. Iar după ce și-au luat rămas bun de la mama lor, au descoperit o pășune pe un vârf de munte, unde au decis să-și construiască o colibă.
Într-o seară, în timp ce pregăteau masa, un vânt puternic s-a stârnit și frații au adormit. S-au trezit abia a doua zi, speriați, și au dus oile la pășune. Atunci, din neant, le-a apărut o tânără frumoasă, care le-a explicat că somnul lor a fost provocat de mama ei, o vrăjitoare supărată pe ei pentru că i-au pătruns în teritoriu. Aceasta le-a spus că vrăjitoarea le va trimite din nou somnul, dar și pe fiul ei cel mare pentru a se lupta cu ei. Dacă reușeau să-l înfrunte, vrăjitoarea le va trimite o cerboaică fermecată cu un corn, iar tăierea cornului le-ar aduce libertatea.
Fata le-a dat o frunză, explicându-le că doar unul dintre ei trebuie să se șteargă cu ea pe frunte pentru a rămâne treaz. În cele din urmă, mezinul a decis să folosească frunza. Spre miezul nopții, după ce vântul a început din nou să bată, s-a șters cu ea și a rămas treaz. A observat atunci cum se apropie fiul vrăjitoarei și, după o luptă aprigă, l-a învins pe acesta.
A doua seară, fratele cel mare a folosit și el frunza și a așteptat cerboaica. Când aceasta a apărut, el a reușit să-i taie cornul, dar cerboaica a dispărut și a fugit. Atunci, el a luat cornul, fără a fi conștient de puterile sale, iar când l-a atins s-a și transformat într-un izvor. Mezinul, care s-a trezit ulterior, a pornit în căutarea fratelui său, dar a sfârșit în același mod, devenind la rândul său un izvor.
Astfel, izvorul fratelui cel mare a dat naștere Someșului, care curge liniștit, iar al mezinului a devenit Crișul, mai agitat și mai rapid, alergând în căutarea fratelui său pierdut.
Râul Someșul Mic: scurtă incursiune istorică
Numele râului Someș își are originile în cuvântul dacic „Samus,” care, conform istoricilor, ar putea însemna „agitat”, „învolburat” sau „amestecat.” Acest râu a fost un element central în dezvoltarea multor așezări ardelene, oferind resurse naturale și oportunități economice. Până la începutul secolului trecut, în apele Someșului Mare se practica extragerea aurului prin spălarea nisipului, ceea ce a contribuit la prosperitatea regiunii și la atragerea de noi comunități în jurul malurilor sale.
Pentru cei care au copilărit pe malurile Someșului, poveștile despre comorile ascunse ale râului au fost mereu parte din folclorul local. De-a lungul timpului, transilvănenii și-au construit așezările de-a lungul acestui curs de apă, atrași de promisiunea aurului din aluviunile sale. Astfel, s-au dezvoltat comunități precum cele din Bistrița-Năsăud, unde, în perioadele de ape mari, căutătorii de aur săpau, spălau nisipul și extrăgeau până la 4 grame de aur pe zi. Someșul a fost dintotdeauna o resursă valoroasă pentru regiune, iar importanța sa istorică a fost marcată chiar prin denumirea unui fost județ, cu reședința la Dej, până la reforma administrativă din 1950, când majoritatea teritoriilor sale au fost integrate în județul Cluj.
Podurile care traversează râul Someșul Mic
Podurile de peste Someșul Mic din Cluj-Napoca au o semnificație istorică și funcțională, legând diverse cartiere și având un rol major în dezvoltarea orașului. Printre cele mai cunoscute se numără Podul Elisabeta, un simbol cultural și loc popular pentru promenadă, și Podul de Fier, remarcat pentru arhitectura sa industrială și rezistența în fața provocărilor naturale. În Cluj, podurile au servit nu doar ca structuri de legătură, ci și ca puncte de întâlnire pentru comunitate, simbolizând evoluția și expansiunea urbană.
În concluzie, râul Someșul Mic nu este doar un simplu râu ce străbate orașul Cluj-Napoca, ci un simbol viu al tradiției și legendei locale. Cu origini adânci în mitologia regiunii și o frumusețe naturală ce îi conferă un caracter aparte, acest râu devine un loc de întâlnire pentru comunitate și un refugiu pentru cei în căutarea relaxării. Conexiunea sa cu istoria, prin povestea lui Bogdan și a fraților săi, adaugă o dimensiune culturală semnificativă, transformând Someșul Mic într-o emblemă a spiritului transilvănean. Astfel, nu doar peisajul urban, ci și inima comunității este strâns legată de aceste ape liniștite, care ne amintesc de bogăția legendară a locului în care trăim.
Dacă dorești să afli ce obiective turistice mai poți vizita, explorează site-ul nostru sau urmărește-ne pe Facebook și Instagram!
