Ordinul franciscan minorit primește în anul 1486 pe Ulița Lupilor ( actuala stradă Mihail Kogălniceanu) un spațiu din partea municipalității. Cu sprijinul financiar al regelui Matei Corvin, la intervenția căruia au primit terenul, franciscanii ridică o biserică impunătoare în stilul goticului târziu. Arhitectul ce a supervizat lucrarea a fost un călugăr, specialist în realizarea unor astfel de edificii. Biserica cu hramul Sf. Maria a fost finalizată în anul 1516, în timpul Reformei fiind părăsită, iar apoi preluată de iezuiți. După anii 1600 este distrusă, ea fiind refăcută conform proiectului inițial de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. Specialiști în stilul gotic sunt aduși din zona Țărilor Baltice pentru a reface bolțile ogivale. Odată refăcută, biserica devine catedrala Bisericii Reformat Calvine din Transilvania.
Biserica este o construcție clasică a stilului gotic, de tip sală, cu sisteme de bolte în formă de stea. Cel mai important obiect de artă îl reprezintă amvonul din secolul al XVII-lea, opera unui sculptor polonez. Una din cele două orgi este una din cele mai mari din Transilvania. Ea este funcțională, pe perioada verii fiind folosită săptămânal pentru concerte de muzică clasică. În interiorul bisericii este expusă cea mai importantă colecție de blazoane funerare a aristrocrației maghiare a Transilvaniei. Biserica este necropola princiară a ultimilor doi principi ai Transilvaniei, Mihail Apafi I și Mihail Apafi II, care sunt îngropați împreună cu soțiile lor în interiorul acestei catedrale.
