Clujul medieval de după marea invazie tătară din 1241, până în epoca Reformei, a fost o localitate a comunității germane. Cea mai importantă personaliate a Reformei în Transilvania a fost pastorul lutheran Gáspár Heltai, de la biserica Sf. Mihail. Ulterior, în Cluj a mai rămas o mică comunitate de origine germană.
Pentru a reliefa rolul pe care l-a avut comunitatea germană în Cluj, între anii 1816-1829, se ridică după planurile arhitectului Georg Winkler o catedrală evanghelică, ce îmbină elementele stilului neoclasic cu cele ale barocului. Cu o fațadă principală cu o lățime de 18 metrii, biserica ridicată pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, lângă Piața Unirii, are o lungime totală de 30 de metri și un turn clopotniță de cca 40 m.
Catedrala Unitariană este unica confesiune creștină ce a luat naștere în epoca Reformei în alt spațiu geografic decât cel al Europei Occidentale. O parte importantă a comunității maghiare din Transilvania adoptă unitarianismul, confesiunea unitariană înființată de pastorul Francisc David preluând principalele biserici romano-catolice din zona Cluj. Odată cu intrarea Transilvanei sub jurisdicția Imperiului Habsurgic, confesiunea unitariană este nevoită să retrocedeze bisericile, și pentru aproximativ 75 de ani serviciul liturgic se va desfășura în case particulare.
Arhitectul Anton Turk din Viena supervizează între anii 1791-1796 ridicarea unei catedrale pentru confesiunea unitariană. Edificiul a fost realizat în stilul barocului târziu, sub formă de navă, lungimea totală fiind de 40 de metri, cu elemente clasiciste și rococo. Această biserică este singura catedrală episcopală la nivel mondial al confesiunii unitariene.
Biserica Piariștilor Cluj este unul din cele mai impunătoare monumente de artă în stil baroc ridicate pe teritoriul Transilvaniei. Istoria ei începe în anii 1700, când Europa este marcată de epoca contrareformei catolice. Stilul baroc devine stilul dominant în Imperiul Habsburgic, primul edificiu în stil baroc realizat pe teritoriul Transilvaniei a fost biserica ordinului iezuit, care reușește ridicarea acesteia între anii 1718-1724.
Biserica are hramul Sf. Treimi, iar principalul artefact religios îl reprezintă icoana Fecioarei Maria cu Pruncul. Icoana aparține unui cilcu(colecții) de icoane celebre din Transilvania, pictate de preotul ortodox Luca de la Iclod și care sunt considerate a fi făcătoare de minuni. În 1773 papa Clement al XIV-lea desfiinţează ordinul iezuit, iar împărăteasa Maria Terezia transferă edificiul către ordinul piarist.
În prezent, biserica este parte integrantă a parohiei romano-catolice din centrul Municipiului Cluj–Napoca, fiind biserica unde se celebrează Misa în limba italiană pentru comunitatea din peninsula italică ce este stabilită la Cluj.
Ordinul franciscan minorit primește în anul 1486 pe Ulița Lupilor ( actuala stradă Mihail Kogălniceanu) un spațiu din partea municipalității. Cu sprijinul financiar al regelui Matei Corvin, la intervenția căruia au primit terenul, franciscanii ridică o biserică impunătoare în stilul goticului târziu. Arhitectul ce a supervizat lucrarea a fost un călugăr, specialist în realizarea unor astfel de edificii. Biserica cu hramul Sf. Maria a fost finalizată în anul 1516, în timpul Reformei fiind părăsită, iar apoi preluată de iezuiți. După anii 1600 este distrusă, ea fiind refăcută conform proiectului inițial de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. Specialiști în stilul gotic sunt aduși din zona Țărilor Baltice pentru a reface bolțile ogivale. Odată refăcută, biserica devine catedrala Bisericii Reformat Calvine din Transilvania.
Biserica este o construcție clasică a stilului gotic, de tip sală, cu sisteme de bolte în formă de stea. Cel mai important obiect de artă îl reprezintă amvonul din secolul al XVII-lea, opera unui sculptor polonez. Una din cele două orgi este una din cele mai mari din Transilvania. Ea este funcțională, pe perioada verii fiind folosită săptămânal pentru concerte de muzică clasică. În interiorul bisericii este expusă cea mai importantă colecție de blazoane funerare a aristrocrației maghiare a Transilvaniei. Biserica este necropola princiară a ultimilor doi principi ai Transilvaniei, Mihail Apafi I și Mihail Apafi II, care sunt îngropați împreună cu soțiile lor în interiorul acestei catedrale.
Biserica Mănăstirii Franciscane a fost construită în centrul vechii cetăți a Clujului, pe locul primei biserici a orașului ce a fost ridicată în secolul al XI–lea. Începând cu anul 1390 locația a fost oferită ordinului dominican, care, cu sprijinul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara, a început ridicarea actualelor clădiri din incinta mănăstirii. Anul 1556 marchează începutul Reformei la Cluj, călugării dominicani sunt alungați din oraș iar biserica devine pe rând biserică lutherană, calvină, unitariană . În anul 1693, odată cu instaurarea jurisdicției habsburgice asupra Transilvaniei, clădirile ajung în propietatea ordinului iezuit. Biserica este distrusă de un incendiu în anul 1697, bolta gotică distrugându-se definitiv, iar iezuiții au început ridicarea bisericii de pe strada Universității cunoscută azi ca și Biserica Piariștilor. Între anii 1728-1745 ordinul franciscan începe și finalizează construcția actualei biserici în stil baroc. Istoria locației acestei biserici îi conferă un statut unic, fiind locul de cult al tuturor confesiunilor creștine specifice Europei Occidentale.
Cele mai importante artefacte religioase din biserică sunt un tablou religios pictat în anul 1730 și capela funerară a familiei Korniș. Tabloul religios ce o reprezintă pe Fecioara Maria este o copie fidelă a unui tablou celebru aflat în biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Capela funerară a familiei Korniș a fost amenajată al inițiativa contelui Sigismund Korniș, unul dintre cei mai importanți aristocrați din zona Cluj și guvernator al Transilvaniei între anii 1713 -1731. În această capelă se află un crucifix de dimensiuni impresionante ce poate fi considerat unul din cele mai importante obiecte de artă din Transilvania Medievală. Crucifixul redă fidel detaliile anatomice ale unui om răstignit pe cruce.
În anul 1948 ordinul franciscan este dizolvat pe teritoriul României, clădirile mănăstririi franciscane devenind până după anul 1990 sediul Liceului de muzică Sigismund Toduță. Începând cu anul 1990 a început un proces de redare a propietăților către ordinul franciscan, în prezent biserica și clădirile mănăstririi aflându-se în propietatea acestui ordin.
În cartierul Mănăştur, pe o colină ce în perioada medievală domina intrarea în oraş dinspre vest, întâlnim una din cele mai importante instituţii ale Transilvaniei medievale, abaţia benedictină de la Cluj – Mănăştur. Denumirea vechii așezări monastice era Biserica Abației Benedictine, în prezent fiind cunoscută sub denumirea de Biserica Calvaria. Vechea biserică a abației, care avea hramul Sf. Maria, este considerată cea mai veche biserică din zona municipiului Cluj-Napoca.
Cercetările arheologice făcute în această zonă demonstrează existenţa unei fortificaţii ce datează din secolul al IX-lea. Începând cu secolul al XI-lea dealul a fost fortificat, folosindu-se tehnica specifică acelei perioade, când zidurile erau construite din valuri de pământ şi numeroşi buşteni. În interiorul fortificaţiilor, în aceeaşi perioadă, a fost ridicată abaţia benedictină, ce nu intra în jurisdicţia Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci se subordona direct Arhiepiscopului de Esztergom. Din păcate, în urma marii invazii tătare din anul 1241, abaţia benedictină a fost distrusă, singurul element ce poate fi considerat din acea epocă fiind leul de pe peretele sud-estic al bisericii de astăzi.
Biserica de astăzi a fost ridicată după anul 1896 şi conţine câteva elemente ale bisericilor din perioadele anterioare: vechea poartă a bisericii, un cadran solar pe care se poate identifica numele abatelui Anton, precum şi monumente funerare datând din secolele XVI-XIX. Din vechile construcții se mai păstrează corul bisericii, prevăzut cu o navă mai simplă, construită în secolul al XIX-lea pe vechile fundații. Biserica este înconjurată de un val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor elipsoidale din evul mediu, când întregul areal dispunea de șanțuri de apărare spre sud, est și vest, spre nord existând o pantă naturală abruptă.
Biserica romano-catolică Calvaria din Cluj-Napoca are ziduri din piatră și acoperiș de țiglă roșie, înconjurată de verdeață
Turnul bisericii romano-catolice Calvaria din Cluj-Napoca se află pe un deal împădurit, cu acoperiș roșcat și ziduri din piatră.
Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail Cluj este ridicată în urma actului eliberat de regele Carol Robert de Anjou în secolul al XIV-lea, care oferea o serie de privilegii Clujului, printre care și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Oraşul ajunsese la o dezvoltare ce impunea realizarea unui astfel de edificiu, iar locul ales a fost Piaţa Mare a oraşului în locul unei vechi capele dedicată Sf. Iacob.
Biserica „Sfântul Mihail” reprezintă un impresionant monument istoric și religios, situat în zona centrală a Clujului, în Piaţa Unirii. Aceasta este un important edificiu în stil gotic realizat în Transilvania, fiind a doua cea mai mare biserică gotică din România. Cea mai mare parte a bisericii este construită în stil gotic, însă de-a lungul timpului interiorul a suferit mai multe restaurări în stilul baroc. Unul dintre cele mai importante ornamente ale bisericii, tocul uşii sacristiei, datează din 1528 şi este realizat în stilul Renaşterii târzii. De asemenea, turnul bisericii este construit în stil neogotic, având o înălțime de 80 metri, fiind biserica cu unul din cele mai înalte turnuri din România.
Istoricii susțin că la subsolul bisericii s-ar afla o criptă, realizată în perioada Evului Mediu, care adăpostește morminte ale personalităților din acea perioadă, având obiecte de patrimoniu importante. În această biserică s-au ţinut numeroase sesiuni ale Dietei Transilvaniei şi au fost investiţi în funcţie principii Sigismund Báthory, Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.
Descoperă povestea emblematicului edificiu religios din Cluj-Napoca, parcurgând articolul despre Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, redactat de Revista Daibau.
Anul 1918 marchează realizarea statului unitar român prin unirea politico-administrativă a teritoriilor româneşti aflate sub jurisdicţia Imperiului Austro-Ungar şi a Imperiului Ţarist cu Regatul România. Imediat după Marea Unire, la Cluj se reînfiinţează un scaun episcopal ortodox cu titulatura de Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului.
Încă din următorul an, episcopul Nicolae Ivan propune construirea unei catedrale ortodoxe în parcul din fața Teatrului Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, în Piaţa Avram Iancu. Astfel că, între anii 1923-1933, la iniţiativa episcopului şi cu sprijinul Casei Regale a României este ridicată Catedrala Episcopală, unul din cele mai importante edificii monumentale în stil românesc realizate dupã Marea Unire din 1 decembrie 1918. Aceasta este realizată în stil bizantin cu elemente definitorii ale stilului brâncovenesc, după proiectul arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu.
Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv în anul 1933, slujba fiind oficiată de către Patriarhul României(Miron Cristea), Mitropolitul Transilvaniei(Nicolae Bălan) și episcopul de Cluj(Nicolae Ivan). La festivitate au participat regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai, precum și membrii ai guvernului României.
Între anii 1997 și 2000, la iniţiativa arhiepiscopului Bartolomeu Anania, începe un amplu proces de renovare al catedralei, proces în cadrul căruia s-a reuşit şi adăugarea elementelor din proiectul iniţial care în anii `30 nu au putut fi realizate. Au fost adăugate cele 4 turle care încadrează turla centrală, a fost realizată sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, au fost realizate celor opt medalioane sculptate în piatră şi arcele de piatră de pe faţadele laterale. În anul 2001 Înalt Preasfinţitul Părinte Bartolomeu, împreună cu Consiliul Eparhial, decid înzestrarea catedralei cu o monumentală iconografie în tehnica mozaic.
În catedrală se află o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul pictată în anul 1673 de preotul Luca de Iclod, icoană ce face parte, alături de icoana de la Mănăstirea Nicula și icoana din Biserica Piariștilor din Cluj , din categoria de icoane celebre ale Transilvaniei pictate de același preot. La subsolul catedralei există deschis un muzeu ce prezintă istoria eparhiilor ortodoxe din zona Cluj, arta iconografică începând cu secolul al XIV-lea şi cripta ierahilor.
Anul 2017 a fost declarat de către Sf. Sinod al BOR an omagial dedicat celor ce au suferit în închisorile comuniste. La 1 octombrie 2017 s-a luat decizia înființării unei mănăstiri în Gherla deidcată deținuților politici ce au murit în penitenciarul din apropiere.
Locația aleasă a fost Dealul Cărămidăriei, unde lângă cimitirul cu gropi comune al deținuților politici din periada comunistă a fost ridicată o capelă, un spațiu expozițional, o bibliotecă tematică și o sală de conferințe.
În satul Tăuţi din comuna Floreşti, la 8 km de Cluj-Napoca, în anul 1994 este pusă piatra de temelie a mănăstirii de maici cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.
Înconjurată din toate părţile de o pădure tânără de foioase, ansamblul monahal este construit în stil bizantin, iar pictura este realizată în tehnica frescă. În cadrul mănăstirii s-a dezvoltat un centru de iconografie unde sunt realizate icoane, pictate pe pânză, lemn sau sticlă.
