Fânațele Clujului reprezintă o zonă de interes botanic și faunistic din apropierea orașului Cluj-Napoca, de o parte şi de alta a Văii Fânaţelor. Este printre primele arii protejate din România, încă din anul 1932.
Suprafața rezervației Fânațele Clujului este de aproximativ 75-80 de hectare și este împărțită în două părți cunoscute sub numele de Copârșaie și Valea lui Craiu. În zona Copârșaie (denumire din maghiară ce înseamnă sicriu) sunt câteva movile de pământ atipice, denumite glimee. Cea mai mare are vreo 400 de metri lungime și 35 de metri înălțime. Acestea sunt rezultatul unor alunecări de teren și al eroziunii.
Ineditul zonei este dat de vegetația de stepă, asemănătoare cu cea asiatică și est europeană. Varietatea floristică este susţinută de relieful foarte accidentat şi de particularităţile microclimatice locale, cu mai multe bălți temporare unde își au casă diverse specii de reptile ca tritonul comun, tritonul cu creastă, brotăcelul, broasca râioasă verde, șarpele de casă. Deasemenea tot aici există câteva specii rare de fluturi, protejate la nivel european.
Vegetaţia stepică este dominată de asociaţii de colilie, firuţă, păiuş, bărboasă, obsigă. Relictele botanice care aduc faima Fânaţelor Clujului sunt numeroase: cârcelul, stânjenelul de stepă ardelenesc, cosaciul, pesma de stepă, brânduşa stepică. Dintre speciile de plante protejate la nivel european înâlnim dediţelul, gălbinarea, capul şarpelui, hodoleanul.