Orașul Dej a reprezentat un punct important pe harta Transilvaniei medievale datorită minei de sare ce a fost exploatată încă din perioada Imperiului Roman. Biserica principală a Dejului, a doua biserică parohială din acest oraș, este atestată documentar pentru prima dată în 1453. A fost ridicată cu sprijinul lui Iancu de Hunedora și a lui Matei Corvin. Inițial biserică romano-catolică, în timpul Reformei a fost pe rând biserică luterană, calvină și unitariană.
În timpul principelui Gabriel Bethlen, în 1612, biserica intră în propietatea confesiunii calvine și este renovată cu sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648). Este un edificiu monumental ce păstrează toate elementele specifice stilului gotic: biserică în formă înaltă, cu contraforturi și o boltă interioară ce este datată 1500. Turnul de pe fațada vestică, tavanul casetat și amvonul sculptat sunt elementele arhitectonice ce îi conferă bisericii o valoare deosebită.
