Skip to content
Castelul Bánffy din Răscruci reflectat într-un lac liniștit, înconjurat de copaci înalți și vegetație, într-un peisaj de toamnă.

Castelul Bánffy Răscruci

Castelul Bánffy din Răscruci, comuna Bonțida, a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este înscris din anul 2010 pe lista monumentelor istorice din România, fiind parte a patrimoniului Consiliului Județean Cluj. Castelul a fost construit în stil neoclasic eclectic, fiind înconjurat de un parc. Actuala formă a domeniului de la Răscruci este opera baronului Ádám Bánffy.  

Baronul a studiat în Berlin, iar în 1873, la Karlsbad a cunoscut câţiva meşteri tâmplari din Breinz (regiune elveţiană renumită pentru atelierele sale de tâmplărie), şi timp de două luni a luat lecţii de la ei.  În jurul anului 1875, baronul a amenajat un atelier în sala mare de la etajul castelului de la Răscruci. Aici a realizat tavanul casetat al sălii de mese, în stilul Renașterii germane  lambriuri, piese de mobilier, elementele de tâmplărie din holul central. Baronul Bánffy a realizat în atelierul său din castel obiecte decorative din ceramică şi două sobe de teracotă prevăzute cu o bogată decoraţie plastică. Pe casetele din tavan sunt imprimate blazoanele vechilor proprietari și numele celor mai reprezentative personalități din istoria Ungariei și Transilvaniei. Deasupra unei uși este sculptată inscripția latină „Salus intratibus pax exeuntibus” („Sănătate celor care intră, pace celor care ies”). El a confecţionat lambriurile de lemn şi parchetul sălii, mobilierul neorenascentist şi, în iarna din 1878–1879, soba de teracotă cu smalţ verde. Se pare că aceasta ar fi fost realizată după modelul aflat în salonul împăratului Franz Josef. Pe cele trei laturi din partea superioară ale sobei sunt sculptate scene care zugrăvesc alegerea căpeteniei Arpad, întemeierea Ungariei și adunarea de la Ópusztaszer. Cele trei scene în relief de deasupra brâului imortalizează pierderea bătăliei din 1526 de la Mohács, de către maghiari. Aceasta a fost expusă la Expoziția de la Paris din 1900.

Între anii 1885–1886 au fost construite sălile de la etaj, fastuosul hol central care cuprinde scările cu balustrada din lemn masiv și luminatorul holului, cu vitralii. În 1948, statul a naționalizat acest castel, între anii 1967 -2007 funcționând o școală specială aflată în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj. Printr-un amplu proces de restaurare, care a avut loc în perioada 2021 – 2023, castelului i s-a redat strălucirea de altădată. În prezent, edificiul a fost transformat într-un punct de referință cultural, reprezentativ pentru Transilvania, putând găzdui de asemenea și evenimente cultural-artistice.