Castelului Gilău este atestat din anul 1428, ca reşedinţă episcopală romano-catolică. Terenul pe care se afla azi construcţia, s-a aflat succesiv în proprietatea episcopiei din Oradea, urmând apoi să revină episcopiei Transilvaniei. La mijlocul secolului al XV-lea, cetatea de la Gilău devine reședința reginei Isabela a Ungariei, însă aceasta suferă multiple modificări pe parcursul anilor, având o succesiune de proprietari.
Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea dispune în anul 1649 transformarea vechii cetăți medievale într-un castel împunător, îndeplinind funcția de reședință princiară. Câţiva ani mai târziu, în anul 1911, familia Bánffy reintră în posesia castelului, după o perioadă în care castelul s-a aflat în posesia contelui Losonczi Bánffy Dénes, modificând radical aspectul clădirii.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial castelul suferă transformări majore, urmând ca în perioada regimului comunist grădina să fie folosită ca oficiu al administrației publice. Castelul a găzduit diverse tabere pentru copii, iar până în anul 2002 când Tamás Barcsay revendică castelul, clădirea a fost folosită drept școală pentru copiii cu dizabilități.
Dacă vorbim de construcția castelului, trebuie să știm că acesta are ca arhitectură stilul Renașterii Transilvănene, fiind dispus pe două nivele, iar accesul la nivelul superior se realiza folosind una din cele 5 scări existente, trei exterioare şi două interioare.
Curtea interioară este de dimensiuni impresionante, având forma unui dreptunghi. În fiecare colţ al domeniului regăsim câte un turn, cele patru fiind diferite ca formă şi mărime. În parcul care îngrădeşte edificiul, au fost descoperite ruinele unui castru roman.
În prezent castelul este retrogedat și sperăm în viitor o restaurarea castelului, pentru a ne putea bucura din nou de povestea și frumusețea acestei bijuterii a arhitecturii din Transilvania.
